O situatie cu solutie...
01 Dec / 2014

O situatie cu solutie...

Write By: admin Published In: O situatie cu soluție Hits: 375 Comment: 0

De când bebe se ridică singur în picioare, viața noastră s-a schimbat! Întotdeauna cu vigilență mărită, încercăm să anticipăm care va fi următoarea năzbâtie pe care o va pune la cale. Ieri a evadat pentru prima dată peste grătarele pătuțului, cu atâta ușurință de parcă n-ar fi fost niciun obstacol acolo. Oricum, se știe, atunci când bebe e curios și decis, nimic nu-i va sta în cale!

Ce s-a întâmplat după marea evadare? Chestii clasice: a scos din sertare tot ce i-a picat în mână, a reîmperecheat șosetele după reguli doar de el știute, s-a semnat pe perete cu rujul pe care l-am uitat de dimineață pe noptieră, a turnat câte puțin lăptic peste perne, papucii de casă, chiar și trandafirul japonez a primit o porție consistentă de lapte. Deși era destul de obosit a mai găsit resurse ca să-mi facă bucăți bucățele revista preferată, pe care ce-i drept, nu prea mai apuc să o citesc.

Și toate acestea s-au petrecut într-o liniște deplină. Abia acum am aflat, de la mămici mai experimentate că în sistem silențios se desfășoară cele mai mari boacăne și că atunci când e prea mare liniștea, ar trebui să-ți pui întrebări.

După aceea a venit zâmbitor și foarte mândru să se laude cu isprăvile săvârșite.

Ei bine, e timpul să ne gândim serios la siguranța micuțului și la nervii noștri :), luând în calcul cea mai bună variantă. Cea mai bună variantă înseamnă ca bebelușul să fie la loc sigur, pentru a se juca ferit de pericole dar în același timp el nu trebuie să aibă senzația că e îngrădit ori restricționat.

Întâlnindu-l recent pe Meșterel, am fost curioasă să știu ce mai meșterește în atelierul său. Mi-a povestit despre pătuțurile, comodele și dulapurile Moș Ene, colecție clasică din lemn masiv, mi-a mai zis despre săniuțele și căluții din lemn și mai nou, am aflat că în atelier confecționează la comandă portițe de siguranță, bariere de securitate și țarcuri pentru bebeluși.

Asta da întâlnire fericită! Soluția a apărut pe neașteptate. N-am stat prea mult pe gânduri și am măsurat cu grijă locul, apoi am comandat o portiță potrivită care să închidă accesul către scările ce duc la mansardă și un țarc pliabil din lemn de fag, finisat atent cu vopsea ecologică. Când e timp frumos, îl instalăm afară, în curte, iar când plouă, îl remontăm în living. E atât de simplu și de practic! Barele gărdulețului sunt poziționate la o distanță optimă, așa că bebe poate să vadă tot ce se întâmplă în jur și nu are senzația neplăcută de îngrădire ori singurătate. De marginea de sus am agățat plușurile lui preferate, care îl invită să se ridice mereu. Susținut de balustrada țarcului, se plimbă toată ziua singur și țanțoș iar asta i-a dat o mare încredere în propriile forțe. Când vin prietenii lui bebeluși la joacă, tot țarcul ne salvează de încurcături. Spațiu este suficient pentru ca ei să se desfășoare în voie și sunt feriți de tentațiile explorărilor riscante.

Noi ne-am relaxat, bebe e fericit și liber să cerceteze, țarcul și portița arată foarte bine, toată lumea-i încântată!

De-acum, așteptăm următoarea provocare, peste care sper să trecem la fel de ușor!

Îți recomand câteva linkuri unde vei găsi o selecție atentă de portițe de siguranță, bariere de securitate și țarcuri pentru bebeluși.

 

Mai mult decât un simplu pătut
10 Oct / 2014

Mai mult decât un simplu pătut

Write By: admin Published In: Mai mult decât un pătut Hits: 382 Comment: 0

Avem un dormitor mic, cu un pat mare mare, un pat mai mic și unul și mai mic. Și pe lângă șifonier mai e și nițel spațiu de mișcare. Și cam atât.

Un dormitor, într-un apartament normal de bloc, care găzduiește acum patru suflete. Dar pe cuvânt că e tare frumos! 

Somnul? Somnul e dulce și plin de vise frumoase de copii. Bine, bine, nu se doarme toată noaptea legat cap-coadă, din patul de domnișoară se produc migrări în patul de părinți, în miez de noapte, din patul de bebeluș se aud pârțuri și gângureli, urmând alte permutări în patul de părinți.

Câteodată părinții ar migra și ei, dacă ar avea loc în paturile celor mici, numai să doarmă și ei neînghiontiți, negâdilați sau să se poată trezi neamorțiți.

Afla aici de ce ar trebuii sa alegi patutul Mesterel 100% natural fabricat in Romania. Dacă vă place Meșterel, îl puteți urmări și pe Facebook.

 

Joc si joacă
01 Aug / 2014

Joc si joacă

Write By: admin Published In: Joc si joacă Hits: 460 Comment: 0

Joaca este o activitate fascinantă. Nu avem întotdeauna timp să privim cu atenție jocul copiilor, cu atât mai mult să ne așezăm pe covor alături de ei, să uităm că suntem adulți serioși, plini de griji și responsabilități. Și totuși, când reușim să ne debarasăm măcar pentru câteva minute de bagajul acesta care ne desenează pe frunte încruntări, redevenim copii, râdem și suntem liberi, acolo pe covor, alături de cei mici. Atunci, în mod miraculos, se estompează diferența de vârstă, dispar neînțelegerile, vorbim aceeași limbă și comunicăm dincolo de cuvinte.

Prin joc, copiii descoperă lumea, înțeleg anumite roluri sociale sau familiale, învață lucruri noi, asimilează noțiuni și reguli. Oricât de încăpățânat e un copil atunci când vine vorba despre reguli, el acceptă imediat legile scrise sau nescrise ale jocului. Această lume paralelă funcționează perfect, tocmai pentru că este creată de imaginație. Orice gând năstrușnic în joacă este realizabil, orice fantezie primește credit și poate căpăta contur real.

Joaca este până la urmă cea mai importantă treabă a copiilor. Ei iau jocul în serios și sunt total implicați, de aceea e atât de greu să restabilim contactul. Sunt convinsă că s-a întâmplat de multe ori și în familia dvs., să îi chemați pe cei mici la masă, de exemplu, iar ei să nu răspundă nici în ruptul capului. Nu e de mirare, ceea ce trăiesc ei acolo, pe tărâmul fanteziei, e mult mai interesant decât orice propunere de-a noastră. Mâncare? Plictisitor! Lecții?? Și mai plictisitor! Curățenie în cameră??? .....

Dar dacă rostim cuvântul „surpriză”, oare vom primi un răspuns? Probabil că da. Este un cuvânt magic, care restabilește conexiunea între adulți și copii.

Propunerea lui Meșterel vine ca o idee salvatoare, atunci când e vorba de un cadou, de un simplu gest de iubire ori ca una dintre surprizele de care vorbeam mai devreme: Căluțul Balansoar Pegas, cu înfățișare nostalgică, meșterit din lemn masiv și finisat atent cu vopsele ecologice pe bază de apă. Căluțul Pegas este jucăria copilăriei noastre, a părinților și a multor generații înaintea noastră. O jucărie clasică nu se demodează niciodată. O jucărie din lemn masiv va rezista intervențiilor „distrugătoare” ale vitejilor exploratori.

Copiii se visează prinți și prințese, cavaleri legendari, magicieni neîntrecuți, călători spre lumi îndepărtate. Eroii noștri vor avea întotdeauna un prieten credincios alături, căluțul Pegas neînfricat, neobosit și foarte înțelept. Căluțul știe secretele jocului fabulos, cunoaște toate drumurile tainice și te duce într-o clipă pe tărâmuri fantastice. La trap ușor sau la galop, copiii pornesc în cea mai spectaculoasă călătorie.

Meșterel pledează în favoarea jucăriilor simple, minimale iar asta pare paradoxal într-o vreme în care notorietatea jucăriilor crește o dată cu numărul butoanelor și funcțiilor Argumentul lui Meșterel este că simplitatea invită. Invită la imaginație și descoperire. O jucărie complicată îi oferă copilului prea multe opțiuni, îi pune totul pe tavă și îl privează de elementul esențial al jocului: creativitatea.

Bunica îmi povestea cum, în coplilăria ei, un băț banal putea fi sceptrul unui rege, bagheta unui magician, cârma unui vapor sau o armă în confruntările cu balaurii răpitori. Lipsiți de alte resurse, copiii de acum o sută de ani erau liberi să-și confecționeze păpuși din păpușoi, să le dea pietrelor nume, să-și construiască palate din crengi, să traverseze oceane în balta de pe uliță.

Jucându-vă simplu veți redescoperiți farmecul copilăriei de altădată!

Nimic nu s-a schimbat
28 Nov / 2013

Nimic nu s-a schimbat

Write By: admin Published In: Nimic nu s-a schimbat Hits: 417 Comment: 0

Să zicem că e noiembrie... Nici vară, nici iarnă... Deocamdată ninge cu frunze, cu teste și teze la școală, cu planuri pentru viitorul apropiat care sună mult mai interesant: decembrie, adică vacanță, sărbători și daruri. Poți eventual să-ți îndulcești oarecum plictiseala admirând cămara plină, ascultând în căști November Rain sau numărând zilele rare cu soare.

Ei bine, să știți că nu toată lumea se plictisește grav în această perioadă anostă a anului. În luna noiembrie, în atelierul lui Meșterel e forfotă mare. Au crescut vertiginos comenzile de săniuțe! În atelier miroase a lemn bun, a lac proaspăt și a chef de viață. Cioc-boc e muzica ce însuflețește atmosfera și-i impune un ritm alert. Iar Meșterel zâmbește mulțumit pentru că știe exact ce are de făcut: să confecționeze repede și bine săniuțe robuste, clasice, rezistente și zburdalnice. Comenzile vor fi onorate la timp și copiii vor avea în curând acasă acest vehicul special, care te poartă într-o clipă spre țara lui Fram sau la palatul Crăiesei Zăpezilor.

Părinții, bunicii, unchii, mătușile și cei doi moși generoși au făcut alegeri inspirate. Să dăruiești copiilor o săniuță înseamnă să-i inviți la joacă activă, la aventură și distracție perfectă! Înseamnă să le oferi alternative și să le deschizi ușa spre o călătorie în timp, unde ar putea descoperi cu uimire cum erau copiii și joaca lor în urmă cu 30, 50 sau 100 de ani.

Am copilărit într-un oraș de șes, în care, desigur, pârtiile spectaculoase lipseau cu desăvârșire dar care, ca-n vorba lui Caragiale, erau totuși sublime. Găseam noi un șanț, un cap de pod, o șosea necirculată cu un strop de pantă. O movilă anemică rămasă de la șantierul de peste drum era pentru noi cel mai olimpic derdeluș! Avântul nu ne lipsea, ne înhămam pe rând în fruntea coloanei de săniuțe și intram în iureșul hibernal. Obrajii erau roșii, hăinuțele leoarcă, mâine înghețate. Cine să audă glasul mamei, care ne chema insistent la masă? Ore în șir sabotam frigul și lipsa oricărei alte distracții. Nu duceam dorul televizorului pentru că aveam un singur program și acela vai de el. Nu aveam calculatoare, inernet sau jocuri video, iar telefonul fix suna cel mult de două ori pe zi, cu slabe șanse ca noi să fim cei apelați. Stăteam mult pe-afară, împreună cu ceilalți copii blochiști și inventam o copilărie faină printre betoane. Și ne-a cam reușit, zic eu.

Depinde de fiecare părinte ce valori propagă în familie și ce idealuri împărtășește cu cei mici. Știu că pentru un copil sună total sâcâitor expresia: „pe vremea mea...”. Bineînțeles că pe vremea noastră era altfel, că aveam alte preocupări și activități. Ce e de subliniat este că nu se face comparația: atunci era bine iar acum e rău, nici vorbă. Sunt pur și simplu experiențe diferite încadrate în contexte diferite. Copilăria, fie că e a noastră, a urmașilor sau a bunicilor, este prin ea însăși o valoare și-un numitor comun pentru toate generațiile, câte-or mai veni și câte s-or fi dus. Copilăria a fost și va fi zâmbet, joacă, iubire și visare, nimic nu s-a schimbat.

Saniuta bunicului Mesterel
Afişare 7 - 11 din 11 (2 Pagini)
PLATA RAMBURS

Zero avans. Platesti cand primesti. Zero risc.

 

ZERO RISCURI

Schimb sau retur produse in maxim 14 zile.

PLATA IN 3 RATE - FARA DOBANDA

Cumpara produsul dorit in 3 rate fara dobanda.